acopera-ma cu toamna...

...Miros de toamna intră pe fereastra larg deschisă. Timpul îmi apasă fruntea. Toate trec.. ca vântul cald al unei veri uitate, vântul ce-mi mângâia obrajii şi umerii goi, vantul pe care-l prindeam amandoi când ne ţineam de mână... Toate trec. Noi cu ce ramanem? Cu imagini difuze care aduc mai mult a vise decât a amintiri. Noi ne amintim doar ceea ce ne-a făcut fericiţi. E un sistem de autoapărare.
...Vantul e tăios şi doare. Închid fereastra.